Scândurile Cortului unde locuia Dumnezeu au fost toate poleite cu aur. Pentru ca fiecare scândură a Cortului să stea în picioare, Dumnezeu i-a spus lui Moise să facă două postamente de argint. Sensul spiritual al introducerii celor două postamente de argint sub fiecare scândură este după cum urmează. În Biblie, aurul se referă la credinţa că nu se schimbă în timp. Faptul că aceste postamente de argint au fost plasate sub scândurile poleite cu aur, înseamnă că Dumnezeu ne-a dat două daruri care garantează mântuirea noastră. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă că Isus a completat mântuirea noastră fiind botezat şi vărsându-Şi sângele Său.
Cititi din Exod 26:15-30.
Ceea ce este absolut necesar pentru noi să primim această credinţă ca de aur curat, care ne permite să devenim poporul lui Dumnezeu şi o parte din Împărăţia Lui este credinţa care crede în botezul lui Isus şi în sângele Său de pe Cruce. Evanghelia apei şi a Duhului pe care Dumnezeu ne-a dat-o pentru a şterge toate păcatele noastre este darul credinţei, care este absolut necesar pentru noi. Pentru că nu putem decât păcătui zi de zi şi să fim destinaţi iadului, nu putem face să dispară păcatele noastre, prin eforturile noastre proprii, prin puterea sau voia noastră.
Arhivele lunare: octombrie 2011
Care este misterul aţei albastre a Porţii din Curtea Cortului?
Care este misterul aţei albastre a
Porţii din Curtea Cortului?
Misterul aţei albastre folosite pentru poarta curţii Cortului, este adevărul revelat din Noul Testament, că Isus a luat asupra Sa păcatele lumii, prin botezul Său, primit prin Ioan. Mai îninte de toate trebuie să fim atenţi la pasajele de mai jos: „Pentru poarta curţii cortului, să fie o perdea lată de douăzeci de coţi, albastră, purpurie şi cărămizie, şi de in subţire, răsucit, lucrată la gherghef, cu patru stâlpi şi cele patru picioare ale lor”. (Exod 27:16) şi „Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim toata dreptatea”. Atunci Ioan L-a lăsat”. (Matei 3:15). Cu alte cuvinte, adevărul manifestat de aţa albastră, este că botezul lui Isus, primit prin Ioan, a fost procesul inevitabil prin care El a luat asupra Sa toate păcatele lumii, potrivit voii lui Dumnezeu, Tatăl. Acest adevăr al aţei albastre este de asemenea revelat în 1Petru 3:21, care ne spune: „Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi, şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos”. Astfel, adevărul aţei albastre folosite pentru Cortul Vechiului Testament, se referă la botezul pe care Isus l-a primit prin Ioan (Matei 3:15-16).
Când înţelegi Cuvântul adevărului, manifestat în aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, folosit pentru poarta curţii Cortului, el va fi un mare ajutor pentru tine, pentru a înţelege adevărul mântuirii. Ştii că botezul lui Isus prin Ioan este adevărul absolut pentru spălarea tuturor păcatelor tale?. Chiar dacă crezi în Isus, ca Mântuitorul tău, tot trebuie să realizezi corect de ce Isus a fost botezat de Ioan, şi să crezi în aceasta. Dacă nu cunoşti acest adevăr, Isus nu vă aduce nici un beneficiu sufletului voastre. Prin cele patru misiuni, manifestate prin aţa albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, Domnul nostru ne-a mântuit de toate păcatele noastre, în întregime. Trebuie să realizăm cu toţii acum ştergerea păcatului, împlinit prin aţă albastră, purpurie şi cărămizie şi inul subţire răsucit, şi să credem cu adevărat în aceasta.
Dar cum rămâne cu credinţa ta?
Dacă crezi că propria ta credinţă este doar potrivită şi corectă, nu vei dori deloc să găseşti adevărul aţei albastre, purpurie şi cărămizie. Dar dacă simţi că credinţa ta nu stă în picioare, trebuie să vii înaintea lui Dumnezeu cu credinţa ta în evanghelia ştergerii păcatului, împlinit prin aţa albastră, purpurie şi cărămizie. Lucrările Domnului nostru manifestate prin aţa albastră, purpurie şi cărămizie, folosită pentru poarta curţii Cortului, va îndrepta credinţa şi cunoaşterea ta greşită, şi te va conduce la credinţa completă care crede în evanghelia perfectă.
Nu ai, din întâmplare, propria ta convingere a mântuirii, pe care ai stabilit-o tu însuţi?
Locuieşte credinţa ta, într-adevăr, în evanghelia apei si a Duhului?
Poporul Meu e distrus din pricina lipsei de cunoastere
Care este lepra spirituala? Profetul Osea transmitea mesajul primit de la Dumnezeu, care ne zice si azi acelasi lucru: ca poporul piere din lipsa de cunoastere sau cunostinta. Prin lege vine cunostinta pacatului. Trebuie sa cunoastem pacatul si modalitatea prin care putem scapa de el. Apostolii au vestit aceeasi veste buna ca si stramosii din vechime: Avraam, Isaac si Iacov. Vestea buna este ca exista un leac pentru lepra spirituala, care e mai grava si decat virusul Ebola si cele mai grave boli cunoscute. Acest leac este evanghelia dinamita, a lui Isus Hristos. Darul Duhului Sfant il primesc cei carora li se sterg pacatele, prin aceasta bomba – adica veste buna, data de Dumnezeu, doar celor care cred.
Castigator concurs nr 5
În urma tragerii la sorti din 32.oct.2011 ora 20:50 a iesti castigator:
Gindescu Adrian
a castigat un set cu 14 volume ale autorului de literartura crestina Paul C. Young
Felicitari.
Studii biblice-Umblaţi în Duhul!
< Galateni 5:16-26, 6:6-18 >
„Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti. Căci firea pămîntească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pămînteşti: sînt lucruri protivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi. Dacă sînteţi călăuziţi de Duhul, nu sînteţi supt Lege. Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”
| Ce ar trebui să facem pentru a umbla în Duhul? |
| Ar trebui să predictăm şi să urmăm evanghelia frumoasă |
Apostolul Pavel a scris despre Duhul Sfânt în epistolele sale către Galateni. În Galateni 5:13-14 el a spus: „Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pămîntească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
Pe scurt, mesajul este că, de când am fost mântuiţi şi eliberaţi de păcat, crezând în evanghelia frumoasă, nu trebuie să luăm această libertate ca o oportunitate de a ne îngădui în pofta cărnii, ci prin dragoste noi trebuie să ne servim unul pe celălalt şi să urmăm evanghelia frumoasă. Aşa cum Dumnezeu ne-a mântuit de toate păcatele, este potrivit să predicăm evanghelia. Pavel a spus de asemenea: „Dar dacă vă muşcaţi şi vă mîncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.” (Galateni 5:15).
Umblaţi în Duhul pentru a fi umpluţi cu Duhul Sfânt
În Galateni 5:16, Pavel a spus: „Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti.” Iar în versetele 22-26 a spus: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.” Aici, Pavel ne spunecă, dacă umblăm în Duhul, el va duce roadele Duhului. Duhul Sfânt ne cere să umblăm în Duhul. Dar noi trăim în carne.
Fiinţele umane sunt născute în carne, care nu poate duce roadele Duhului. Chiar dacă încercăm să umblăm în Duhul, natura noastră nu poate fi schimbată. De aceea, doar cei primesc Duhul Sfânt, crezând în evanghelia frumoasă pot umbla în Duhul şi să ducă roadele Duhului.
Când Biblia ne spune să umblăm în Duhul, aceasta înseamnă că ar trebui să predicăm evanghelia frumoasă pentru ca alţii să poată fi iertaţi pentru păcatele lor. Dacă noi trăim pentru această evanghelie frumoasă, vom purta roadele Duhului. Cu alte cuvinte, nu este o problemă de schimbare a naturii umane. Când umblăm cu această evanghelie frumoasă, putem duce roada Duhului, şi anume dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, blândeţea şi înfânarea poftelor. Roada Duhului ne ajută să-i salvăm pe alţii din păcatele lor pentru a avea vieţi veşnice.
Pofta cărnii versus dărinţeleDuhului
Pavel a spus: „Căci firea pămîntească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pămînteşti: sînt lucruri protivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” Din moment ce noi, care am fost răsumpăraţi, posedăm pofta cărnii şi Duhul în acelaşi timp, aceste două elemente sunt întotdeauna în conflict una cu alta. Rezultatul este că, nici una nu ne pot umple inimile complet.
Duhul ne conduce să dorim, adânc din inimile noastre, să predicăm evanghelia frumoasă şi să-L slujim pe Domnul. Ne face zeloşi să ne angajăm în lucrări spirituale. Ne ajută să-i salvăm pe oameni din păcatele lor, predicând evanghelia frumoasă a lui Dumnezeu.
Dar pe de altă parte, dorinţele noastre se amestecă cu dorinţa cărnii, pentru ca noi să nu putem umbla în Duhul. Acesta este conflictul veşnic dintre Duhul şi dorinţele cărnii. Când o persoană este consumată cu dorinţele cărnii, el sfârşeşte făcând provizii pentru carne. Carnea îşi aşază dorinţa, împotriva Duhului. Ele sunt în oponenţă una cu alta, astfel ca noi să nu putem face lucrările pe care le dorim.
Apoi, ce implică umblarea în Duhul?. Ş ice fel de lucruri Îl mulţumesc pe Dumnezeu?. Dumnezeu a spus că predicând şi urmând evanghelia frumoasă, este viaţa umblării în Duhul. El ne inimile celor care au locuirea Duhului Sfânt, pentru a umbla în Duhul, pentru ca ei să ducă o viaţă spirituală. Porunca pe care Dumnezeu ne-a dat-o, să purtăm roada Duhului, umblând în Duhul, a fost o mustrare şi un ordin pentru noi, pentru a-i salva pe alţii din păcatele lor, predicând evanghelia frumoasă. Să umbli în Duhul Sfânt înseamnă să trăieşti o viaţă care Îl mulţumeşte pe Dumnezeu.
Pentru a umbla în Duhul, trebuie să avem mai înainte de toate locuirea Dului Sfânt. Mai întâi trebuie să credem în evanghelia frumoasă, pe care Dumnezeu ne-a dat-o, dacă dorim să primim Duhul Sfânt, care locuieşte în noi. Dacă nu credem în evanghelia frumoasă adânc în inimile noastre, nu vom primi nici locuirea Duhului Sfânt, nici nu vom obţine mântuirea fără păcat, care înseamnă că nu vom putea umbla în Duhul.
Duhul ne dă dorinţa de a predica evanghelia frumoasă, de a-L sluji pe Domnul şi de a adduce glorie lui Dumnezeu. Această dorinţă vine dintr-o inimă care este dedicată lui Dumnezeu şi predicării întregii lumi ale evangheliei frumoase. Aceasta vine, de asemenea, dintr-o inimă care doreşte să facă orice, pentru a predica evanghelia frumoasă. Cei care cred în evanghelia frumoasă şi primesc Duhul Sfânt, după ce au fost iertaţi de păcatele lor, pot umbla în Duhul şi să se dedice predicării evangheliei. Aceasta este moştenirea lor spirituală de sus.
Cei care au locuirea Duhului Sfânt, ajung să respecte Duhul Sfânt şi să umble în Duhul, chiar dacă încă au poftele cărnii, deoarece Duhul Sfânt locuieşte în ei. Pavel a spus: „Umblaţi în Duhul” Ceea ce a vrut el să spună prin aceasta, este că noi trebuie să predicăm evanghelia apei şi a Duhului, pe care ne-a dat-o Isus, pentru ca noi să-i ajutăm pe alţii să fie iertaţi de păcatele lor.
Uneori, în timp ce umblăm în Duhul, umblăm potrivit cărnii. Pofta cărnii şi dorinţa Duhului Sfânt, luptă în viaţa noastră, una împotriva celeilalte, dar ceea ce noi trebuie să ştim şi să recunoaştem clar, este că, cei care au locuirea Duhului Sfânt ar trebui să trăiască viaţa, umblând în Duhul. Doar în acest fel noi ne vom putea trăi vieţile umplute cu binecuvântările lui Dumnezeu. Dacă cei care au locuirea Duhului Sfânt refuză să ducă rodul Duhului, se pierd, ducând fructul cărnii. Fructul lor este perisabil şi mizerabil. Aici este motivul pentru ca noi să credem, umblând în Duhul.
Am auzit: „Umblaţi în Duhul”, dar unii dintre noi s-ar putea gândi: „Cum pot face astfel, când nu pot simţi Duhul Sfânt în mine?”. Unii dintre noi cred că am putea recunoaşte locuirea Duhului Sfânt, doar dacă Dumnezeu ne-a apărut şi ne-a vorbit direct. Dar aceasta este o neînţelegere. Duhul ne dă dorinţa pentru evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului.
Pot fi momente când suntem siguri că El locuieşte în noi, dar nu putem să-L simţim, deoarece noi umblăm potrivit cărnii. Unii se pot gândi chiar, că El doarme în interiorul nostru. Aceaia sunt cei are au primit Duhul Sfânt, dar încă umblă cu carnea.
Aceşti oameni îşi consolează carnea lor proprie şi acţionează aşa cum aceasta dictează, dar suferă la sfârşit, datorită cererilor mari ale cărnii. Chiar şi acei care au locuirea Duhului Sfânt, au tendinţa să trăiască potrivit poftei cărnii, deoarece ei cred că e natural să facă astfel. Dar cei care se supun cărnii, eventual ei devin sclavii cărnii.
Domnul ne spune să trăim potrivit Duhului. Aceasta înseamnă să slujeşti evanghelia frumoasă. De asemenea, aceasta mai înseamnă că trebuie să ne devotăm în întregime evangheliei frumoase a apei şi a Duhului. Bucurându-ne în evanghelie şi trăind după ea, este să trăieşti potrivit Duhului. Noi trebuie să trăim în felul acesta, învăţând că ceea ce înseamnă să umblăm în Duhul. Umbli tu în Duhul?.
Poate o persoană care nu are locuirea Duhului Sfânt, să umble în Duhul?
Cei care nu sunt născuţi din nou, nu cunosc ce înseamnă să umbli în Duhul. Astfel, mulţi oameni încearcă să primească Duhul Sfânt şi tânjesc după aceasta, în felul lor. Ei cred că acţiunea de dorinţă a Duhului Sfânt este la fel cu a fi umplut cu Duhul Sfânt.
De exemplu, când oamenii se adună în anumite capele pentru servicii, pastorul se roagă cu voce tare şi fiecare începe să strige numele Domnului. Unii dintre ei vorbesc în limbi, ca şi cum ar fi umpluţi cu Duhul Sfânt, dar nimnei, nici chiar ei înşişi, nu pot înţelege ce spun. Între timp, unii dintre ei cad la pământ, iar corpurile lor încep să tremure în extaz. Cu siguranţă ei au fost posedaţi de demoni, dar ei cred că au primit Duhul Sfânt. Atunci vine vacarmul, când oamenii strigă: „Doamne!, Doamne!” Ei Îl strigă pe Domnul, varsă lacrimi şi bat din palme. Acest fenomen se numeşte de obicei „a fi umplut Duhul Sfânt”.
Pastorul vorbeşte în limbi, în timp ce loveşte amvonul, iar oamenii zbiară „Doamne!, Doamne!”. Ei iubesc acset fel de atmosferă, iar unii chiar spun că au avut o viziune a copacului cunoaşterii binelui şi răului, din Eden, şi faţa lui Isus, în timpul transei lor nesfinte. Ei concep greşit acele lucruri, ca moduri de a primi Duhul Sfânt, de a fi umpluţi cu El şi de a umbla cu El. Faptele lor greşit direcţionate rezultă din concepţiile lor greşite despre cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt.
„Umblaţi în Duhul.” Aceasta spune Dumnezeu acelor care sunt născuţi din nou. Înseamnă să faci lucruri care Îi plac. Pavel a comparat faptele cărnii cu roada Duhul Sfânt. El a spus: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (Galateni 5:22-23).
A „Umbla în Duhul” înseamnă să predici evanghelia frumoasă şi să-i salvezi pe alţii din păcatele lor. Dacă facem astfel, vom putea duce roada Duhului. Roadele Duhului sunt dragostea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţa, înfrînarea poftelor, şi noi vom putea duce acest fruct, doar când trăim după evanghelia frumoasă. Dacă cineva slujeşte şi predică evanghelia frumoasă, sacrificându-se pentru ea, atunci el poate trăi o viaţă spirituală umplută cu Duhul Sfânt.
Ca roadă a Duhului, „bunătatea” înseamnă să faci fapte bune. De asemenea, mai înseamnă virtute. Să menţii virtutea pentru evanghelia frumoasă şi să faci ceva pentru beneficial altora, este bunătaet. Cel mai mare bine în ochii lui Dunmezeu este să predici evanghelia pentru beneficial altora.
Iar „blândeţea” este să simţi compasiune pentru oameni. Cel care este milos cu alţii, slujeşte evanghelia cu răbdare şi blândeţe, va avea pace. Cel care este umblă în Duhul, este fericit să vadă lucrarea Domnului realizată, îi place să facă lucrarea Sa, îi iubeşte pe alţii şi este credincios în toate lucrurile. Deşi nimeni nu le dă o obligaţie să facă astfel, el, cel care are locuirea Duhului Sfânt, este credincios în lucrarea Sa, până e realizată. El este bland şi menţine înfrânarea poftelor. El are fructul Duhului. Persoana care are Duhul Sfânt în el, trebuie să umble în Duhul. Doar dacă face astfel, el va putea duce roada Duhului.
Şi tu poţi duce roada Duhului, dacă umbli în Duhul. Dar dacă nu, vei sfârşi în umblarea cu poftele cărnii. Scripturile spun în Galateni 5:19-21: „Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”
Lucrările cărnii sunt evidente
Lucrările cărnii sunt evidente. Prima lucrarea a cărnii este „curvia”, care înseamnă să te angajezi într-o relaţie nepotrivită cu sexul opus. Cea de-a doua este „păcatul trupesc”. Cea de-a treia este „necurăţia”. Cea de-a patra este „obscenitatea”, care înseamnă să fii sensual. Cea de-a patra este „idolatria”, care înseamnă să slujeşti idolilor, mai degrabă decât lui Dumnezeu. Cea de-a şasea este „vrăjitoria”. Cea de-a şaptea este „ura”. Dacă o persoană fără Duhul Sfânt umblă potrivit cărnii, nu poate decât să-şi arate ura pentru alţii, potrivit naturii sale păcătoase. Cea de-a opta este „gâlcevia”. Aceasta înseamnă certarea cu prietenii sau familia noastră. Altele sunt „gelozia, izbucnirile de mânie şi ambiţii egoiste.” Toate acestea sunt caracteristice oamenilor care umblă cu carnea.
Cea de-a zecea este „dezacordul”. Când o persoană umblă doar potrivit cărni, este imposibil pentru el să facă lucrarea bisericii şi eventual va sfârşi lăsând biserica de buna ei voie. Cea de-a unsprezecea este „erezia”. Cel care umblă în carne, face astfel pentru a-i mulţumi propria voie. Dar acea viaţă este diferită de voia lui Dumnezeu, încât eventual se întoarce de la evanghelia frumoasă. Erezia înseamnă devierea de la adevărul biblic. Nimeni, care are credinţa în cuvântul lui Dumnezeu şi umblă în Duhul, nu ajunge să se întoarcă de la voia lui Dumnezeu. „pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.”, sunt de asemenea lucrări ale cărnii. Cei care umblă doar potrivit cărnii, practică la sfârşit astfel de lucrări. De aceea Domnul spune: „Umblaţi în Duhul”. Noi, care suntm născuţi din nou, trebuie să umblăm în Duhul.
Cei care nu sunt născuţi din nou, nu au nimic în inimile lor decât poftele cărnii.De aceea, ei ajung să se angajeze în „păcate trupeşti, necurăţie şi idolatrie.” Pastorii falşi care nu sunt născuţi din nou, practică „vrăjitoria” asupra discipolilor săi pentru a-i determina să doneze mulţi bani. Ei dau responsabilităţi importante şi o poziţie mare din biserică, celor care donează cel mai mult. Cei care trăiesc după carne îşi arată „ura” faţă de alţii. Ei impart bisericile în multe denominaţiuni, se laudă cu denominaţiunea lor proprie şi îi învinovăţeşte pe alţii ca eretici. „Gâlcevia, gelozia, izbucnirile urii, ambiţiile egoiste, certurile, ereziile, şi invidia” sunt toate în inimile celor care nu au fost născuţi din nou. Va fi la fel pentru noi sfinţii, dacă umblăm doar potrivit cărnii.
Duhul îi face pe creştinii născuţi din nou să poarte roada Duhului Sfânt
Cei care sunt născuţi din nou trebuie să trăiască pentru a predica evanghelia frumoasă. Deoarece este prea greu pentru noi să-L urmăm doar pe Domnul, trebuie să facem lucrarea de slujire a evangheliei frumoase, alăturându-se bisericii lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne rugăm împreună şi să ne devotăm energiile pentru a deveni cineva care umblă prin evanghelia frumoasă a Duhului. Oamenii care umblă în Duhul, trăiesc pentru a predica evanghelia apei şi a Duhului. Cu alte cuvinte, să umbli potrivit cărnii, înseamnă să trăieşti o viaţă doar tine, în timp ce a umbla în Duhul înseamnă să lucrezi pentru a mântui sufletele altora. Mulţi creştini născuţi din nou duc acest fel de viaţă frumoasă. Ei trăiesc pentru binele altora.
Există un număr uriaş de oameni din jurul lumii, care nu au auzit evanghelia frumoasă. Noi îi iubim pe oamenii din Africa şi Asia. Noi îi uibim pe fiecare din Europa şi America, precum şi din insulele izolate. Nio ar trebui să ne arătăm dragostea, făcându-le cunoştinţă cu evanghelia apei şi a Duhului.
Noi trebuie să umblăm în Duhul. Nu există nici o lege împotriva acesteia. „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blîndeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (Galateni 5:22-23). Există vreo lege care poate fi împotriva acesteia?. Nu. Aceasta este legea Duhului pe care noi trebuie să o respectăm. Pavel ne-a spus să umblăm în Duhul. Aşa cum Domnul nostru Şi-a dat viaţa pentru noi păcătoşii, noi trebuie să predicăm evanghelia altora. Salvându-i pe alţii din păcatele lor, este să umbli în Duhul. Ar trebui să umblăm în Duhul.
Pavel a spus în Galateni 5:24-26: „Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei. Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”. Noi trebuie să trăim pentru a salva sufletele pierdute, dacă trebuie să trăim în Duhul. Ar trebui să facem lucrarea Duhului şi să umblăm cu El. Duhul Sfânt pe care ni L-a dat Dumnezeu, ne conduce să trăim cu Isus Hristos, în inimile noastre. Duhul Sfânt este Regele dragostei. Dumnezeu ne foloseşte ca vehicole pentru dragostea Sa.
Pavel a spus: „Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei.” (Galateni 5:24). De asemenea El a spus că cei care sunt născuţi din nou, au murit împreună cu Isus Hristos. Cei care sunt cu adevărat născuţi din nou, au murit cu Isus deja. Noi nu realizăm aceasta, dar noi am murit cu Isus Hristos, când a fost crucificat pentru a plăti păcatele noastre. Cualte cuvinte, faptul că Isus Hristos a fost crucificat, înseamnă că tu şi eu am murit cu El pe Cruce. Moartea Sa a fost moartea noastră, iar învierea Sa simbolizează învierea noastră garantată. Tu şi eu trăim şi murim în Isus Hristos, prin credinţa naostră. Avem nevoie de credinţa noastră. Credinţa noastră ne conduce să umblăm în Duhul.
Dumnezeu ne-a dat puterea de a umbla în Duhul. De aceea, noi care am fost iertaţi pentru toate păcatele noastre, ar trebui să umblăm în Duhul. Cei care au primit Duhul Sfânt, trebuie să fie mulţumitori că păcatele lor au fost iertate şi să se dedice predicării evangheliei frumoase, pentru mântuirea celor pierduţi. Chiar dacă cineva este iertat pentru păcatele sale şi născut din nou, el va fi separat de biserica Domnului şi neputincios de a-L servi, dacă trăieşte potrivit poftei cărnii. Tu şi eu ar trebui să trăimdupă evanghelia apei şi a Duhului, până în Ziua Domnului nostru Isus Hristos.
Nu deveniţi niciodată orgolioşi, ci trăiţi după plinătatea Duhului Sfânt
Pavel a spus: „Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.” Ce este slava deşartă?. Este a umbla potrivit poftei cărnii. Sunt mulţi oameni în această lume care trăiesc pentru slava lor deşartă. Mulţi oameni strâng bani, se luptă pentru supremaţie, iubesc frumuseştea lumească şi trăiesc pentru aici şi acum. Nu este nici o fidelitate în acestea, se vor deteriora şi voe dispărea pe parcursul timpului. De aceea oamenii care umblă potrivit cărnii, se numesc umblători după slavă deşartă. Chiar dacă oamenii au bogăţii, este pace şi satisfacţie adevărată în inimile lor?. Fructul cărnii eventual se deteriorează. Lucrurile pământeşti nu au nici un folos altor suflete şi sunt doar pentru ei înşişi. Ele sunt bune doar pentru carnea cuiva.
Biblia spune: „Unul, care dă cu mîna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească.” (Proverbe 11:24). Cei care nu sunt născuţi din nou, încearcă să reţină prea mulţi banii. Deoarece lucrurile pământeşti sunt totul pentru ei, nu au spaţiu în ei înşişi pentru a avea grijă de alţii. De aceea ei doresc şi le pasă doar de vieţile lor. Dar Dar în Biblie spune că este cineva care reţine mai mult decât e drept, dar care duce la sărăcie. Oamenii umblă potrivit poftei cărnii, dar rezultatele sunt aceleaşi, ca fiind un tâlhar şi sfârşind mort. Toate acele lucruri sunt rezultatele slavei deşarte.
Cei care iubesc să urmeze dorinţele Duhului
Pavel a dorit să trăiască o viaţă în Duhul. Şi astfel a făcut. El ne-a învăţat să trăim bine prin cuvântul lui Dumnezeu. El a spus în Galateni 6:6-10: „Cine primeşte învăţătura în Cuvînt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă. Cine samănă în firea lui pămîntească, va secera din firea pămîntească putrezirea; dar cine samănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa vecinică. Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşa dar, cît avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.”
Pavel i-a sfătuit pe acei care cunosc cuvântul lui Dumnezeu, să împărtăşească toate bunurile cu profesorii lor. Ceea ce a vrut să spună prin „bunuri” a fost de a-L mulţumi pe Domnul, salvând sufletele pierdute printr-o viaţă de umblare în Duhul şi predicând evanghelia. Cei care sunt născuţi din nou ar trebui să se alăture celor care învaţă pe alţii şi umblă în Duhul, având aceeaşi minte, dragoste şi aceeaşi judecată.
„Cine primeşte învăţătura în Cuvînt, să facă parte din toate bunurile lui şi celui ce-l învaţă.” Bunurile înseamnă să-I salvezi pe alţii din păcatele lor, prin biserică. Pavel ne-a spus să facem totul în aceeaşi minte, în aceeaşi rugăciune şi în aceeaşi devotare. Noi trebuie să facem lucrarea Domnului, împreună.
Pavel a spus: „Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce samănă omul, aceea va şi secera.” Aici, „a batjocori” înseamnă „a derâde, a ironiza”. Astfel, „nu vă înşelaţi, Dumnezeu nu se lasă batjocorit” înseamnă a nu derâde şi a nu ironiza pe Dumnezeu. De exemplu, nu e voie ca cineva să ia uşor cuvintele lui Dumnezeu, traducându-le în propriile sale cuvinte şi necrezând în ele. Pavel a spus: „Ce samănă omul, aceea va şi secera.” Aceasta înseamnă că cel care seamănă carnea, va secera corupţie, dar cel care seamănă Duh, va secera viaţă veşnică.
Ce vom secera, dacă trăim după evanghelia frumoasă a apei şi a Duhului?. Noi vom primi viaţă şi mântuire veşnică pentru păcatele noastre. Noi vom secera fructele Duhului, conducând sufletele altora spre răscumpărare pentru păcatele lor şi viaţă veşnică prin binecuvântările lui Dumnezeu.
Dar cum rămâne cu oamenii care trăiesc după carnea lor?. Ei seamănă corupţie şi nu este nimic decât moarte la sfârşit. Nu a rămas nimic pentru ei, după moartea lor. Omul se naşte cu mâinile goale şi moare cu mâinile goale.
Dacă el face lucrarea de mântuire a altora din păcatele lor, ei vor secera fructul Duhului şi vor avea viaţă veşnică. Dar el continuă să umble potrivit poftei cărnii, el sfârşeşte prin a recolta corupţie. Apoi el va culege blesteme şi vor trece blestemele asupra altora. De aceea, Pavel, care cunoştea totul despre trăirea prin credinţă, ne-a sfătuit să nu umblăm potrivit cărnii.
„Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” Pavel a fost un slujitor al lui Dumnezeu care a umblat în Duhul. Când oamenii văd în Biblie că el a umblat în Duhul, unii pot crede că Duhul Sfânt i-ar fi comandat direct să facă lucruri ca: „Pavel, du-te la stânga şi întâlneşte pe cineva” Sau „Ar trebui să-l eviţi pe om”. Dar nu e adevărat.
El a umblat în Duhul, predicând evanghelia mântuirii altora şi ajutând pentru a le mântui sufletele. De asemenea, Pavel L-a servit pe Domnul, alâturându-se acelor care şi ei au umbla în Duhul. Printre creştini, sunt oameni care nu umblă în Duhul, ci umblă potrivit poftei cărnii. Ei nu l-au întâmpinat pe Pavel, ci i s-au opus şi chiar l-au calomniat. Pavel a spus că nu a vrut să facă nimic cu cei care se luptau şi îi calomniau pe ucenicii lui Isus Hristos.
Dacă doreşti să umbli în Duhul, trebuie să trăieşti după evanghelie. Cei circumcişi l-au dat în judecată pe Pavel. În Galateni 5:11 se spune: „cât despre mine, fraţilor, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai Sunt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s-a dus.” Cei circumcişi au fost aceia care au apărat practica circumciziei, spunând: „Chiar dacă cineva este născut din nou prin credinţa în Isus, trebuie să fie cirumcis. Dacă nu este circumcise în carnea prepuţului său, nu este un copil al lui Dumnezeu” De ce l-au dat în judecată?. Pavel a crezut că răsumpărarea şi binecuvântarea vieţii veşnice, a venit doar din credinţa în botezul lui Isus şi sângele Său de pe Cruce. Aceasta a predicat el.
Credinţa care-i face pe oameni neprihăniţi vine din învăţarea adevărului şi predicării acesteia. Pavel a considerat a fi foarte important adevărul apei şi a Duhului. El a crezut că cei care cunoşteau adevărul, puteau umbla în Duhul şi că nu a fost nevoie să fie circumcis. Aceasta a predicat el. Dar cei circumcişi au crezut că circumcizia este partea esenţială a credinţei cuiva în mântuire. Totuşi, nu este nici o evanghelie, alta decât cea de la Dumnezeu şi de aceea nu avem voie să adăgăm la ea, sau să substragem orice din ea.
„Când Pavel a umblat în Duhul, el a fost ignorat şi persecutat de către ucenicul său evreu. Toţi cei ce umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăerea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos. Căci nici ei, care au primit tăierea împrejur, nu păzesc Legea; ci voiesc doar ca voi să primiţi tăierea împrejur, ca să se laude ei cu trupul vostru. În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume! Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu Sunt nimic, ci a fi o făptură nouă!” (Galateni 6:12-15). Iar Pavel a spus circumcişilor: „Când Pavel a umblat în Duhul, el a fost ignorat şi persecutat de către ucenicul său evreu. Toţi cei ce umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiţi tăerea împrejur, numai ca să nu sufere ei prigonire pentru Crucea lui Hristos.”
Pavel le-a reproşat celor care au umblat potrivit poftei cărnii. Ei au umblat potrivit poftei cărnii în faptă şi au fost mulţi oameni ca ei. Dar Pavel a sfârşit relaţiile cu ei. Pavel a spus: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos” Isus Hristos a fost botezat de Ioan pentru a lua toate păcatele lumii şi a murit pe Cruce pentru a-l mântuipe Pavel şi pe toţi oamenii, atâţia cât Domnul Dumnezeul nostru îi cheamă. Pavel a spus: „Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu Sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.” Pavel, care a fost mort faţă de lume, a trăit din nou prin Isus Hristos.
De fapt noi suntem morţi în Isus Hristos. Dar uneori noi uităm acest adevăr. Noi trebuie să credem aceasta. Dacă nu avem adevărul în acest adevăr, noi suntem legaţi de poftele adevărului şi prin familiile noastre şi aceasta ne previne de la umblarea cu Domnul. Carnea noastră este atât de slabă, încât chiar şi familiile noastre nu ne pot ajuta să-L urmăm. Doar Domnul ne poate ajuta. Dar acum noi suntem crucificaţi faţă de lume. Cum poate un om mort să ajute oamenii pământeşti în terburi de pământ?. Oamenii care sunt morţi în această lume, nu pot avea lucrurile lumii.
Isus a fost înviat. Învierea Sa ne-a permis să fim născuţi din nou la o viaţă nouă spirituală. Aici noi avem o nouă muncă, o nouă familie, o nouă speranţă. Noi suntem oamenii născuţi din nou. Noi, ca şi soldaţi ai cerului, avem responsabilitatea de a predica cuvântul lui Dumnezeu. Pavel a mărturisit că a devenit un om, ajutându-i pe alţii să realizeze mântuirea, nu prin căi fizice, ci folosind metode spirituale. El a spus că murise deja şi a fost născut din nou prin Isus Hristos. Să ne luptăm să fim felul de oameni care îndrăznesc să dea aceeaşi mărturisire a credinţelor noastre.
Pavel a spus în Galateni 6:17-18: „De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească, pentru că port semnele Domnului Isus pe trupul meu. Fraţilor, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru! Amin.” Pavel a purtat semnele Domnului Isus. El nu a avut grijă de sănătatea sa pentru Domnul, pentru a umbla în Duhul. El nu a putut nici să scrie, deoarece treptat şi-a pierdut vederea. Astfel nu puţine dintre Epistolele Pauline au fost înregistrate de tovarăşuii săi, cum ar fi Terţius, în timp ce vorbea cuvintele lui Dumnezeu. Chiar dacă a fost slab fizic, el era fericit să poată să umble în Duhul şi a spus, “De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuş omul nostru din lăuntru se înoieşte din zi în zi. (2 Corinteni 4:16).
Pavel ne sfătuieşte să fim felul de oameni care umblă în Duhul. De asemenea El spune: “Umblarea în Duhul înseamnă să trăieşti pentru evanghelie”. Tu şi eu trebuie purtăm în minte ce înseamnă umblarea în Duhul,. Noi n-ar trebui să urmărim obiectele vanităţii şi în schimb să slujim şi să trăim pentru evanghelie. Să umblăm Duhul prin credinţă, pentru restul vieţilor noastre.
Acum crezând în evanghelia apei şi a Duhului, Duhul adevărat este în inimile noastre. Dumnezeu va răspunde cu bucurie, dacă ne rugăm potrivit evangheliei. A purta roada Duhului, înseamnă a umbla în Duhul şi a răscumpăra sufletele. Tu poţi duce roada Duhului, şi anume dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunătatea, credincioşia, blândeţea şi înfânarea poftelor, când umbli în Duhul şi trăieşti pentru evanghelie. Pentru a predica evanghelia apei şi a Duhului, noi trebuie să suferim, să rămânem toleranţi, să practicăm blândeţea şi să facem bine celor pierduţi.
Roadele Duhului vin din în cei care salvează sufletele pierdute, făcând bine şi predicând evanghelia care îi face să primească Duhul Sfânt. Aceasta trebuie să se aibă, pentru a purta roadele Duhului şi a umbla în Duhul.
Lumea trebuie să cunoască
În timp ce massmedia crestină nu spune nimic despre astfel de tragedii, atitudinea faţă de creştinism a altor religii poate fi cunoscută prin intermediul emailului, reţelelor de socializare sau a blogurilor. Suntem responsabili sa facem cunoscute aceste orori. Ceea ce vedeţi mai jos s-a întâmplat în Nigeria. Nu mai departe de săptămâna trecută asupra unei adunări creştine publice armata a deschis focul cu mitralierele şi au ucis peste 30 de persoane, alte câteva zeci fiind grav rănite.
Noi ce facem frati si surori,cred ca e timpul sa strîngem rîndurile ,Dumnezeu ne cheama la unitate,post si rugaciune,sa lasam comoditatea si sa ne implicam în lucrarea lui Dumnezeu.AMIN.
Implicati-vă în ,,Misiunea Nouă Viata,,
,,MISIUNEA NOUA VIATA,,-Face apel la toti credinciosii.
Este o misiune non-denominatională si non profit.
Ea are ca îndreptar predicarea cuvintelor lui Dumnezeu,tuturor oamenilor din lume,prin misiunea de literatura .Ea distribuie în mod gratuit sute de mii de copii de carti tiparite.
Se cauta colaboratori în întreaga tara pentru lucrarea de misiune care are ca scop cu ocazia sarbatorii ,,Nasteri Domnului,, distribuirea de carti crestine,mici pachetele si un mesaj (canatre,rugaciune ,cuvînt),la diverse centre de copii,spitale ,scoli,centre de plasament etc.
Putem sa fim folositori pentru lucrarea Domnului,intra si tu în lucrare,informatii la id de mesenger:ninel2007
FITI BINECUVÎNTATI.DUMNEZEU VA ASTEAPTA SA VA IMPLICATI.
Life Publishers Romania-Cartea Saptamanii
| HARUL TRAGEDIEI Cand ceea ce stii despre Dumnezeu este tot ce ai | |||
|
Descriere Cand ceea ce STII despre DUMNEZEU este tot ce ai CATASTROFA poate să lovească pe ORICINE, ORICAND. Jan Winebrenner întelege acest lucru. Pornind din Scripturi, ea arată cum să folosesti promisiunile Cuvantului lui Dumnezeu si să experimentezi: PACE în durere Descoperiti o cale plină de sperantă în mijlocul tragediilor care duce la tronul de har a lui Dumnezeu. Jan ne dovedeste că doar rămanand ancorati, rezemandu-ne si încrezandu-ne în dragostea si harul lui Dumnezeu beneficiem de singura sansă de supravietuire. –THELMA WELLS, Femei ale credintei O fermecătoare si mărturisitoare chemare de a ne lua crucea pe care am prefera să o lăsăm în urmă, pentru a umbla cu Salvatorul pe care ne-am dori să Îl vedem în fata noastră, indicandu-ne directia . . . Aveti în mană o hartă către maturitate. –CALVIN MILLER, Beeson Divinity School of Samford University CUPRINS Multumiri
|
Editura Logos -Noutăţi editoriale
CALVIN IOAN – Comentarii (Colecția REFORMA) Jean Calvin
Titlul original: L’Evangile de Jean, Commentaires bibliques de Jean CALVIN
Autor:
Jean Calvin (1509–1564) s-a născut în Franța, la Noyon, Picardia, în 10 iulie 1509, și a crescut într-o familie de catolici devotați. Tatăl său, angajat de episcopul local administrator al catedralei, dorea ca fiul său să devină preot. Calvin avea 8 ani când Martin Luther (1483– 1546) publica, în 1517, Cele 95 de teze. La 14 ani, Calvin pleacă la Paris să studieze la Collège de la Marche, pentru a se pregăti în vederea studiilor universitare. Aici studiază gramatica, retorica, logica, aritmetica, geometria, astronomia și muzica. În 1523, se transferă la Collège de Montaigu, care se bucura de o reputație mai bună. Studiile din această perioadă îi sunt plătite din donațiile primite de la câteva parohii mici. Așa se face că, deși ideile teologice ale lui Luther și ale lui Jacques Lefèvre d’Étaples (c. 1455 – 1536) se răspândeau în Paris, Calvin rămâne strâns legat de Biserica Romano-Catolică. Treptat, până în 1527, cercul său de prieteni și cunoscuți ajunge să includă mai multe persoane influențate de ideile Reformei. Prin intermediul lor, se pregătește terenul pentru trecerea lui Calvin, în cele din urmă, de partea acesteia. Totodată, în această perioadă tatăl său îl sfătuiește să renunțe la teologie și să studieze mai degrabă dreptul. În 1528, se mută la Orléans pentru a studia dreptul civil și își completează educația umanistă. În 1532, obține titlul de doctor în drept la Universitatea din Orléans și publică prima sa carte, un comentariu la lucrarea De Clementia, de Seneca. Se întoarce la Paris și începe să propage ideile Reformei. Se pare că în 1533 are experiența convertirii bruște și neașteptate despre care vorbește în introducerea comentariului său la Psalmi. Amenințat cu închisoarea, se refugiază la Nérac, sub protecția Margaretei de Navarra. În 1534, în urma persecuțiilor suferite de protestanții francezi, numiți și hughenoți, este nevoit să părăsească Franța. Ajunge în Basel, Elveția, și continuă să studieze pe cont propriu, să predice și să scrie, terminând prima ediție a lucrării Învățătura religiei creștine, care cunoaște imediat un mare succes.
În 1536, este deja puternic detașat de Biserica Romano-Catolică și se gândește să părăsească definitiv Franța și să se mute la Strasbourg. Cum însă izbucnise războiul între Francis I și Carol Quintul, Calvin se hotărăște să treacă prin Geneva și să rămână o noapte acolo. Faima sa i-o luase însă înainte, așa că Guillaume Farel (1489 – 1565), un reformat din oraș, îl invită să rămână în Geneva și îl amenință cu urgia lui Dumnezeu dacă refuză. Calvin a scris despre rugămintea lui Farel: „M-am simțit de parcă Dumnezeu din cer și-a pus mâna sa măreață pe mine, ca să mă oprească din cursa mea.“ Începe astfel relația lungă, dificilă și, în ultimă instanță, rodnică cu acest oraș. După optsprezece luni, reformele prea severe ale lui Calvin și Farel și amestecul lor în treburile statului au dus la exilarea celor doi. Se mută la Strasbourg până în 1541, când edilii Genevei îl roagă să se întoarcă, pentru că au auzit de lucrarea lui pastorală înfloritoare printre refugiații francezi. Sfâșiat emoțional între dorința de a rămâne în Strasbourg și sentimentul datoriei de a se întoarce în Geneva, decide în cele din urmă să revină și va rămâne aici până la sfârșitul vieții. Anii care au urmat au fost prolifici în prelegeri, predicare și scrierea comentariilor, a diverselor lucrări și a edițiilor ulterioare ale Învățăturii religiei creștine. S-a stins din viață în 27 mai 1564 și a fost îngropat, așa cum a cerut, într-un mormânt simplu și anonim, în Cimetière des Plainpalais, din Geneva.
Traducător: Ștefan Gugura a absolvit Facultatea de Filozofie, în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, promoția ’96, după care a obținut un Master in Filozofie la Universitatea Paris XII, Val-de-Marne (absolvit in 1998). Doctoratul, în cotutela între Cluj și aceeași universitate franceză, a fost obținut in 2002. A tradus din engleză și a publicat filozofie, sporadic, în România. Din 2002, trăiește în Anglia, la Ipswich, unde este profesor.
Subiect: Comentariu exegetic de referință asupra Evangheliei după Ioan
Disponibilitate: lansată în 10 iulie 2011
Rezumat:
Editura LOGOS continuă în acest al treilea volum din Colecţia Reforma să ofere tuturor doritorilor posibilitatea de a lectura, în limba română, scrierile esenţiale care au stat la baza Reformei. Dacă primele două volume au fost o selecție din scrierile esențiale pentru declanșarea Reformei ale lui Martin Luther, comentariul exegetic al lui Jean Calvin asupra Evangheliei după Ioan ne introduce în gândirea și teologia biblică a acestui reformator.
Importanța Evangheliei după Ioan pentru definirea credinței creștine, prezentarea complementară evangheliilor sinoptice a lui Mesia Hristos ca împlinirea profețiilor vetero-testamentare, demonstrarea divinității lui Isus prin șapte minuni-cheie, cristalizarea elementelor teologice ale revelației Dumnezeului întrupat pe parcursul conflictului crescând cu iudeii – toate acestea sunt bine cunoscute și nu mai necesită detaliere. Tocmai de aceea, comentariul lui Calvin prezintă un interes deosebit: pe întreg parcursul lui, dincolo de demonstrația implicită de impresionante cunoștințe lingvistice, istorice și teologice, putem urmări cum s-a cristalizat teologia Reformei, în ce fel riturile și practicile vremii sunt evaluate în lumina Scripturii și cum se percep pe ei înșiși adepții Reformei în raport cu biserica oficială. Cum tema adevăratei credințe și a adevăraților credincioși este un fir roșu esențial al Evangheliei ioanine, nu este surprinzător ca această temă să fie mereu și mereu discutată de Calvin în lumina conflictelor și dezbaterilor din perioada pe care o trăia.
Indiferent de afiliația confesională a cititorului român, comentariul lui Calvin îi va stimula gândirea și îi va învigora credința. În plus, dincolo de divergențele de opinii teologice, îi va consolida sentimentul credinței creștine comune tuturor credincioșilor în divinitatea omului Isus Hristos, pe care această Evanghelie o prezintă într-un mod atât de sublim, iar Calvin o conturează cu pana sa într-un mod atât de elocvent.
Grupuri ţintă:
- orice cititor dornic să-şi îmbunătăţească cultura generală, având acum, pentru prima dată după 500 de ani, posibilitatea să lectureze în limba română scrieri care au marcat istoria bisericii creştine, în special, şi a omenirii, în general;
- studenţi la facultăţile umaniste, cât şi la seminarii şi colegii biblice;
- credincioşi din confesiunile tradiţionale (ortodocşi, romano-catolici sau greco-catolici) care doresc să aibă acces nemijlocit la scrierile care au dus la apariţia Reformei;
- credincioşi protestanţi, evanghelici şi neoprotestanţi care doresc să cunoască ideile care au stat la baza teologiei şi practicilor din bisericile lor.
Caracteristici speciale:
- o traducere fidelă din franceză; note de subsol care precizează scrierile patristice la care face referire Calvin, preluate după ediția franceză realizată cu sprijinul profesorilor de la Faculté Libre de Théologie Réformée d’Aix-en-Provence;
- indice tematic; oferă oricărui cititor dornic să îşi îmbunătăţească cultura generală, posibilitatea – pentru prima dată după 500 de ani – să lectureze în limba română scrieri care au marcat istoria Bisericii creştine, în special, şi a omenirii, în general;
- constituie un volum care nu poate lipsi din biblioteca credincioşilor din confesiunile tradiţionale (ortodocşi, romano-catolici sau greco-catolici) care doresc să aibă acces nemijlocit la scrierile care au dus la apariţia Reformei sau a credincioşi protestanţi, evanghelici şi neoprotestanţi care doresc să cunoască ideile care au stat la baza teologiei şi practicilor din bisericile lor;
- ediţie-eveniment, în format deosebit de elegant, legată (cu copertă tare), în imitaţie de piele albastru închis-marmorat şi folie aurie.
Alte detalii:
- Grafică copertă: imprimare cu folie aurie
- Coperta: piele legătorie (albastru închis marmorat)
- Format: 165 x 235 mm
- Legare: cartonată (copertă tare)
- Număr pagini: 544
- ISBN: 978-973-8461-05-5
Colaboratori pentru Misunea Noua Viată
Cautam colaboratori pentru ,,Misiunea Noua Viata,,.
Este o misiune non-denominatională si non profit.
- Ea are ca îndreptar predicarea cuvintelor lui Dumnezeu, tuturor oamenilor din lume, prin misiunea de literatură. Ea distribuie în mod gratuit sute de mii de copii de cărţi tipărite şi electronice. Biroul principal este în Seul, Coreea şi sunt multe ramuri şi organizaţii cooperatoare, în întreaga lume.
- Se cauta colaboratori în întreaga tara pentru lucrarea de misiune care urmeasa sa se faca de sarbatoarea nasteri Domnului.
- Cei care au pe inima si simt ca Dumnezeu îi cheamă în lucrare sunt rugati sa lase un mesaj la post pentru contactare sau la id:ninel2007.
